Necuvinte

Durerea inspiră

Când porii se dilată

Se rup venele în tăcere

Sub zgomotul necuvintelor prin care trăiesc

Şi ele trăiesc prin mine

Se-adună milioane de necuvinte

Nespuse, zbârcite,

Ce nu se vor rostite pe buze

Şi se învârt în spirale

Şi nu vor să iasă

Veşnice, furioase şi atât de frumoase

Când deodată linişte...

E calmul dinaintea furtunii

Care mă ajută să cad

În haos

Pentru a avea de fiecare dată de unde

să revin la realitate!