Ieşiri mecanice

Te vedeam din colţuri reci

Imperfect, neşlefuit

Precum un diamant neprelucrat.

Străzile se şterg singure de praf

Şi îl adună în cele mai potrivite

Momente

Când toate particulele se împrăştie

Te rupeai de realitate

Aşa cum te rupi şi azi

Şi nu e nimic acolo care să ăţi împrăştie ieşirile

Deja mult prea mecanice.