Amsterdam dreaming

Parcurile se deformau
Şi copacii aplecându-se unii peste alţii
Se-mbrăţişau la cea mai mică adiere
Şi se făcea că treceam acelaşi pod
În nenumărate rânduri
Luminile deveneau repetitive

Combinându-se
Completându-se

Amalgamuri de culoare
Veneau peste mine
Şi din urmă un foc ce nu putea fi stins
Deşi eu
În sinea mea
Ştiam foarte bine
Că acolo nu este nimic
Abolut nimic
Ci doar plăsmuiri ce trebuiau retezate
Încă din fază latentă.