Hingherii

Mi i-au luat ca să-i omoare
şi să-i chinuie, să-i bată
i-au udat cu clor
le-au dat picioare
le-au rupt oasele şi carnea
şi i-au părăsit fără mâncare.
Le-au smuls blana
şi i-au aruncat în cuşti,
i-au lovit cu pietre
iar apoi au dat uitare.
i-au lâsat în scâncete
şi sânge
părăsiţi în întuneric,
condamnaţi de-aceeaşi soartă: putrezească în tăcere!
i-au eutanasiat făcând
economie
să se zbată pe podea
trăgând cu colţii de cuşca ruginită.
i-au lăsat pe alţii
fără viaţă, fără moarte
putrezind mormane-n groapă,
să-i mănânce viermii, ploaia
vântul să-i aducă
să-mi pătrundă în oase şi în gând
amintirea celor ce acum nu sunt!